Rafael Nadal – Joc fiecare punct ca și cum viața mea ar depinde de asta
Rafael Nadal: Puștiul extrem de ambițios care la 19 ani câștiga primul Grand Slam, acum, la 34 de ani, un campion cu 19 Grand Slamuri castigate, multe milioane de oameni pe care i-a cucerit cu tenisul său spectaculos și multe lecții din care ne putem inspira.
Slamurile sunt cele prin prisma cărora sunt judecați campionii.
Dincolo de premiile spectaculoase, tenisul nu este un sport extrem. Extreme sunt doar concentrarea, trăirile, emoțiile asociate meciurilor. Mult din ceea ce m-a inspirat în ceea ce privește mentalitatea performerilor și ingredientele care duc la performanță, au fost din felul în care sportivi ca Nadal gândesc și abordează drumul spre rezultate.
Dacă, prin absurd, un jucător de tenis ar trebui să joace pentru viața ta, pe cine ai alege?
Atunci când te uiți la meciurile lui Nadal, adrenalina este asigurată. Mulți sunt jucătorii care spun că sunt ori înfiorați, ori inspirați de intensitatea meciurilor cu el ca adversar. Pentru Nadal, tenisul este un sport mai întâi mental, și doar apoi fizic. Chiar și Simona a concluzionat recent că meciurile se pierd sau se câștigă în 80% dintre cazuri, înainte de a intra pe teren. Și acolo, este absolut esențial cu ce fel de gânduri îți hrănești mintea.
Tu, în ceea ce vrei să realizezi, care sunt gândurile care-ți sunt cei mai mari suporteri? Și care sunt gândurile care-ți sunt adversari? Care-ți sabotează orice șansă de reușită?
Calitatea pentru care mulți și-ar pune viața în mâinile lui Nadal – este refuzul lui de a se da bătut, indiferent cine este de partea cealaltă a fileului. Sau ce fracturi îi fragmentează și îl pun pe pauză câteva luni.
Corpul lui ajunge să facă exact ceea ce îi comandă mintea. Finala pierdută în fața lui Djokovic, de la Australian Open (2012), rămâne în istorie prin durata și intensitatea cu care a fost jucată, timp de 5 ore și 53 minute. La finalul ei, jucătorii abia mai puteau sta în picioare.
De multe ori m-am întrebat:
Oare eu, în demersurile mele, de căte ori am mers până la jumătatea drumului, până la o limită autoimpusă și limitată de confortul propriu?
CORPUL UNUI ….NU ATÂT DE SUPERMAN. DAR MENTALITATEA UNUI GENIU
Înainte de a începe cu „DA…DAR….. a fost susținut, s-a născut într-o altă țară” ….poate știți că, din cauza unei malformații la picior, conform recomandării medicilor, Nadal nu ar fi trebuit să joace tenis. Medicii i-au interzis aceasta iar Rafa știe, dar se comportă ca și cum nu ar ști. E greu să învingi un sportiv cu această abordare în viață, cu acest stil de gândire Competitiv, care, după cum chiar el o spune, “joacă fiecare punct ca și cum ar fi ultimul”.
Aceasta renunțarea la a crede că ceva e imposibil, se vede în fiecare minge pe care Rafa o salvează, săpând greu în încrederea în sine a celui ce îi este competitor. Și aceasta s-a văzut la Rafael, în nenumărate ocazii în care a câștigat seturi și chiar meciuri, împotriva oricărei logici.
A fi manager, a avea performanțe în diverse domenii este o călătorie care seamănă mult cu cariera unui jucător de tenis. Sunt obstacole și incertitudini, poate multe ore petrecute în proiecte și sacrificate familiei, sunt sacrificii care nu au garanții de reușită. Cum pe de altă parte există satisfacții, pasiune pentru ceea ce construiești împreună cu alții, în timp.
Așa cum zice și Nadal copiilor de la Academia sa de tenis:
“Nu există rețete ascunse și scurtături. Nu se pot sări etape și nici obține rezultate fără consistență. Secretul este munca și pasiunea. Munca dezbrăcată de orice cosmetizare, culoare și metafore.”
Din fața televizoarelor cu diagonală mare, performanța în tenis…ca și în management, pare spectaculoasă atunci când ceea ce vedem sunt doar rezumate ale meciurilor și un “Best Of” al unor slice-uri care ne taie respirația și mingi de meci care ne țin într-un suspans care ne dau senzația că trăim intens. Exact ca atunci când deciziile pe care le luăm uneori în business, au un impact covârșitor în ceea ce se propagă în angajamentul echipei și rezultatele afacerii.
Nadal, ca și Simona, Federe sau Djokovic, nu sunt o întâmplare, ci sunt un rezultat. Al dedicării lor enorme, al confruntării cu fricile și gândurile care îi pot sabota sau îi pot și propulsa spre performanță.
Uitându-mă retrospectiv la cariera sa, am învățat multe de la Nadal. Cele mai importante sunt lecțiile e despre longevitate și reziliență, perseverență și pasiunea cu care joacă. Dar peste toate, este refuzul de a se da bătut.
Pe tine ce performer te inspiră în munca ta?
În felul în care abordezi viața, rezultatele pe care ți le dorești?
