Mioara Șoldan

Ce am văzut prima dată la Anca a fost profesionalismul.
Ce m-a cucerit la Anca au fost poveștile cu iz de tango, povești de viață ce mi-au relevat, în spatele profesionistului, un ocean de sensibilitate și de profunzime a inimii, nu doar a minții.
Pentru ce o admir cel mai mult pe Anca este continua dezvoltare: faptul ca “niciun munte nu e prea înalt”, cum zice ea.
Ce o face pe Anca specială, pentru mine, este atenția cu care se îngrijește de relații. Ai văzut vreodată un iubitor de plante, un grădinar cu sufletul? Cum ia fiecare frunzuliță în parte, fiecare floricică, fiecare fir de iarbă și de pământ și pune un strop de iubire în fiecare gest? Așa o văd eu pe Anca – un ”grădinar” al relației cu fiecare om cu care intră în contact, fie că îi sunt cursanți, colegi, subordonați, parteneri.
Pentru ce o recomand pe Anca?
Pentru acest mélange fluid de aparente antonime: pe de o parte profesionalism și rigurozitate, precizie și responsabilitate, pe de altă parte sensibilitate și empatie, căldură și poezie, care fac din ea și din acțiunile ei un om profund, aproape de sine și, în același timp, aproape de oameni.