De cateva ori in viata am simtit ca FUR…
(articol scris in 2012)
Am simtit ca fur …..cand am aflat ca Alice Nastase a trebuit sa vanda brandul Tango, revista pe care a nascut-o si crescut-o din nimic…..doar pentru ca tine atat de mult la ea incat nu vrea sa o lase sa moara. I-a vandut-o unui trust sub protectia si “umbrela” caruia poate exista mai departe….I-am simtit emotia din glas cand comunica acest lucru, i-am simtit parerea de rau, asemeni unei mame care isi pierde copilul sau ca privirea in gol a unei fete indragostite care este prima data dezamagita in dragoste…..
Si mi-a parut rau de fiecare data cand am dat click pe linkul de unde puteam sa ii citesc scrierile din Tango. Cand, cu atata usurinta am subapreciat eforturile unei femei care umbla din poarta-n poarta sa vanda publicitate incat sa isi poata plati salariatii…..Si m-am simtit o tradatoare.
Am simtit ca fur din viata de fiecare data cand am preferat sa nu raspund la telefonul unei prietene lasate la multi kilometri departare, in locul caruia inca ii spun acasa, preferand sa imi scriu mailul corporatist in continuare…..
Am simtit ca fur din fericirea viitoare a cuiva care ma iubea, continuand sa ofer sperante, stiind ca viitorul nostru impreuna se apropia vertiginos spre zero.
Am simtit ca imi fur din viata in multele seri in care ma abandonam in interminabile analize si mailuri. De fiecare data cand nu mi-am sarutat parintii care ma asteptau indiferent de ora cu masa pusa…..
Am simtit ca fur atunci cand am fotografiat din goana masinii, intr-o zi de duminica, fetele din Maramures, imbracate in straiele lor populare, fara sa le fi cerut voie.
Am simtit ca fur atunci cand am apreciat ca fiind scumpa o traista tesuta, nestiind de cata munca a fost nevoie la realizarea ei….
Am simtit ca fur din visul unui amic, care la varsta de 12 ani, cu adidasi de la second hand spalati cu periuta de dinti….spera sa ajunga campion european la atletism…Am ras atunci de visul lui in timp ce lui Marus ochii i se umpleau de lacrimi amare, amestecate cu furie si dezamagire. De atunci insa, nu mai rad de visul nimanui……Daca eu nu cred in realizarea lui nu am dreptul sa fur nimanui speranta.
Am simtit ca fur atunci cand am rupt mai multi maci dintr-un lan de maci……ciobind astfel din frumusetea locului.
Am simtit ca fur din inocenta unui copil caruia i-am raspuns ca nu e adevarat Mos Craciun.
De aceea, de curand:
- cumpar fiecare editie a revistei Tango, sa simt mirosul de tipografie si hartia lucioasa;
- muzica care imi place mult de tot are holograma…..
- cumpar de la tarani cat de des pot legume si fructe. Chiar daca nu sunt aspectuoase. Simt ca le rasplatesc macar putin munca, le multumesc si-mi vine sa lacrimez cand le vad mainile crapate….care imi aduc aminte tot timpul de bunica mea.
- incurajez pe oricine aflu ca vrea sa faca ceva mai mult decat sa se uite la televizor…..sa picteze, sa se apuce de un sport,sa construiasca ceva maret.
- ascult pe oricine vrea sa mi se destainuie, cu convingerea ca il poate ajuta o recomandare, o perspectiva, un fel de a fi entuziast al meu.
(articol scris in 2012)
Intrebari pe care mi le pun acum, cand cumpar fiecare carte si de cele mai multe ori, o fac cadou si altora.
Care este valoarea lucrurilor care-ti plac, care te slefuiesc? Cum o apreciezi?
Ce pret pui pe munca altora, inainte de a o trece prin filtrul comoditatii?
O zi cu semnificatie!
Anca, cea care iubeste Tango_Marea Dragoste si toti oamenii frumosi din jurul ei.
